CĂM'IN, (
1, 4, 6)
căminuri, (
2, 3, 5)
cămine, s.n.
1. Sobă joasă, zidită la peretele camerei, cu vatra larg deschisă.
2. Cuptor,
vatră.
3. Cos pe unde iese fumul; horn.
4. Fig. Casă părintească;
p. ext. familie.
5. Denumire dată unor instituţii cu caracter social-cultural;
cămin de copii = instituţie cu regim de internat pentru copii prescolari (3-6 ani), cu orar de zi sau săptămânal;
cămin studenţesc = asezământ universitar care asigură cazarea studenţilor, pe lângă acesta funcţionând uneori si cantine;
cămin cultural = instituţie înfiinţată în scopul propagării culturii la sate (
5);
cămin scoală = cămin pentru copiii orfani, în care se află si scoala;
cămin spital = cămin (de bătrâni) în care se acordă asistenţă medicală.
6. Încăpere mică subterană, zidită si acoperită cu capac de fontă, pe traseul unei conducte de alimentare cu apă a unui canal, construită pentru a permite accesul la conductă sau la canal. - Din sl.
kamina.Sursă
: DEX'98
(
7344)
- valeriu